Care părți ale corpului pot fi legate și care nu? Principiul de bază este să legăm acele părți ale corpului care sunt suficient de rezistente și acoperite cu mușchi. Evităm zonele unde nervii și vasele sangvine sunt vizibile sau în proximitate. Ca și regulă generală, cel puțin la nivel începător, evităm toate articulațiile mâinilor, picioarelor și în special gâtul.
Zona gâtul are artera carotidă care trece pe ambele părți și traheea care trece prin mijloc și este o zonă foarte periculoasă pentru aplicarea sforilor, întrucât pot constrânge oxigenarea creierului ducând la leșin în aproximativ 10 secunde.
Foarfeca de siguranță (cea folosită în medicină pentru bandaje, ca să nu ciupească pielea) este un element esențial în trusa oricărui rigger și în apropiere la fiecare sesiune, fie ea în joacă sau nu. Dacă nodurile sunt prea încurcate iar persoana are nevoie urgentă să fie dată jos, apelăm la foarfecă. Însă se recomandă să tai doar în ultimă instanță, deoarece riscă să cadă brusc și să provoace alte leziuni. Ideal mai este cel puțin o persoană în proximitate care poate ține modelul până se desfac legăturile cu calm și este coborât partenerul.
Comprimarea nervilor
Unul din aspectele cele mai importante pentru prevenirea accidentelor este atenția la presiunea pusă pe nervi. Este esențial ca cel care leagă să fie vigilent pe toată perioada sesiunii la acest aspect, iar persoana legată trebuie educată spre a comunica cât mai specific ceea ce simte.
Sunt nenumărate moduri în care pot apărea accidentări, iar timpul de recuperare variază de la persoană la persoană. Pentru unii, câteva minute pot provoca simptome, dar care trec repede. Alții care au fost suspendați, și-au pierdut mobilitatea în mână săptămâni, chiar luni de zile. Pentru a evita astfel de situații, cel care leagă trebuie să înțeleagă anatomia nervilor și simptomele asociate cu comprimarea lor, iar cel/cea legat(ă) să își înțeleagă corpul și reacțiile acestuia pentru informa cu privire la simptome în timp util.
Printre primele simptome după blocarea circulației sangvine și comprimarea nervilor este pentru persoana legată să simtă amorțeală și înțepături ca de ace, furnicături. Atunci când este obstrucționată circulația, este afectată o zonă mai mare (ex: toată mâna), dar când sunt presați nervii, senzația de amorțeală este limitată la zone mai restrânse (ex: primele trei degete, sau ultimele doua) și este acompaniată de lipsă de putere în extremități.
Dacă simptomele apar foarte repede, fără să fi ajuns în suspensie, cel mai probabil este o presiune pe unul din nervi și trebuie corectată imediat sau desfăcută legătura. Amorțeala poate să apară în extremități ale corpului ca răspuns al unui nerv presat mai sus pe mână. Spre exemplu, când degetul mic sau inelar simt amorțeală sau furnicături ar putea să fie datorită nervului ulnar care este presat în zona antebrațului sau a cotului.
Dacă presiunea poate fi cauzată direct de sfoară, se poate lărgi puțin legătura, sau modifica poziția acesteia, iar dacă este cauzată de postura persoanei legate, ca de exemplu când sunt mâinile ridicate deasupra capului, atunci poziția trebuie ajustată pentru siguranța celui legat.
Un alt aspect frecvent întâlnit în provocarea leziunilor la nivelul pielii de data asta este arsura prin frecarea sforii de piele. Pentru a preveni acastă neplăcere, putem pune mâna între sfoară și pielea partenerului pentru a evita frecarea, iar acolo unde nu putem proteja, se recomandă trecerea lentă peste piele pentru a evita arsurile.
